băiatul cu craci buni

Nu, el n-o să citească asta, e clar : )) : ))

Prima dată când l-am cunoscut, nu mai știu dacă-mi plăcea numele lui – complet – căci așa mi s-a prezentat – moldovean sau picioarele lui sau ochii lui : )) Pare pentru început un pic perfect, ah? : ))

Scriu tare amuzată despre el…

Era în niște pantaloni negri, scurți și a aterizat în curtea ce-o împărțeam colegial cu mulți alții, cu un motor… Sexy, n-am avut ce spune.

Ce mi-a plăcut la el a fost în schimb, altceva.

Am schimbat câteva cuvinte cu el, iar ulterior aflam ceva ce m-a inspirat.

Avea o familie ce-i putea asigura cam tot, dar prefera să fie răzvrătitul, rătăcitul familiei. Vroia carieră, vroia să reușească spre visul său, dar a ajuns să iubească și alte vise între timp. S-a apucat de muncă. Aplicase pe internet la niște joburi, pentru echipaj pe nave de croazieră. Nu știa mare lucru, la început. Totuși, felul său de-a fi l-a ajutat. A fost luat, a fost ucenic, a învățat, iar mai apoi a rămas la treabă. A muncit în Marea Mediterană, la italieni. A plecat din țară pentru că-i plăcea să călătorească. Să fie la înălțime…

După o perioadă, s-a întors. A iubit, s-a terminat, era rănit, se arăta ok, nu am știut niciodată cât suferea și nici nu mă interesa. Știu că mi-a spus în schimb că va pleca din nou. Și a plecat. Să facă Mount Blanc-ul. Și l-a făcut. Din banii ce i-a strâns pe vas, și-a luat motorul pe care-l cunoscusem. A plecat cu un prieten, și-a umplut sufletul, mintea și profilul de amintiri și s-a întors pentru câtva timp.

A mai zburat câteva zile, apoi s-a reîntors în drumul său de voyageur. Acum e prin Caraibe. Se va întoarce în țară.

Trăiește! Iar eu admir tocmai asta! Face, acționează, iubește… ceea ce trebuie cu adevărat iubit!

S-a regăsit, poate… Oricum eu-l văd bine : ))

Anunțuri

4 păreri la “băiatul cu craci buni

  1. Pingback: băiatul care putea să moară fiindcă a văzut marea | trecător pe drumurile altora

  2. Pingback: ieri vs azi | trecător pe drumurile altora

  3. Pingback: ieri vs azi | trecător pe drumurile altora

  4. s-a mai întors de atunci de câteva ori și-am mai vorbit… mi-a spus că se bucură pentru tot ce s-a întâmplat în trecutul său, căci tocmai greutățile inimii și greșelile făcute – așa cum le consideră câțiva oameni din lumea lui, i-au adus libertatea de azi. Nu se grăbește deloc să simtă vâltoare din nou, poate doar când fuge de fiecare dată cu alt partener de călătorie cine mai știe pe unde. Doar din pozele de pe profilul său mai știu ce face… în rest, viața-i atât de vie încât ar pierde timpul noilor amintiri, stând și povestind despre trecutele… de vreo doi sau trei ani, hoinărește frumos și unde simte că vrea să-l ducă mașina, avionul, barca, yachtul… meșterește și se simte bine în lumea lui clătinândă din port, unde ascultă radiouri franțuzești și nu se complică cu mintea filozofică a colegului său de muncă. îl crede nebun, dar cumva face să se înțeleagă cu el… e doar un om, un om mai special decât alții știuți până acum, dar are și el momentele lui când nu l-am avut la inimă. dar nu știu cât de vinovat pot să-l fac, căci socialul te transformă mai mult decât te-ar modela un horoscop zi de zi.

Împarte gândurile tale

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s