tinerii și dansul

Treceam printr-un parc celebru, populat și noaptea și ziua, frumos și liniștit, unde este loc pentru toți. Mergând pe alei, am avut ocazia să zăresc câțiva tineri întinși pe iarbă, deși era trecut de 12.

Pentru ce să mă duc într-un club plin de miros de țigări, alcool și poate chiar mai mult de atât, când pot să vin să mă relaxez, să port o conversație inteligentă cu cineva, într-un asemenea parc, pe iarbă, unde-i liniște și doar broaștele mai deranjează atmosfera?!

Nu mai știm să ne distrăm… Și până la urmă funcția asta – socială – este menită să te facă să te simți bine… Să te relaxeze – dar din câte văd, numai asta nu face. Ieșim în club și stăm jos, la masă, imediat ne conectăm la Facebook și tot ce facem este să filăm sau să așteptăm să fim filați. Oamenii nu mai dansează și ne mai miră de ce nu avem bărbați care invită fete la dans sau animatoare care încing atmosfera. E evident că alegând să stai ca în piață, rezemată de masa din club, ca o vânzătoare de taraba ei, așteptând ca cineva să-i cumpere marfa, te vinzi pentru un suc sau un cocktail sau un shot cât mai ieftin, cât mai posibil, cât mai recent… Îmi cădea fața acum câțiva ani când auzeam tineri cum spuneau că s-au săturat să dea numai peste femei ușor accesibile care fac tot tacâmul pentru un taxi sau un cocktail de 13 lei.

Pe vremea părinților mei era altceva… Erau atât de frumoase serile studențești, serile organizate la căminele culturale, era alta atmosfera. Dansai de curgeau apele pe tine, luai la dans mai multe femei de câte aveai în clasă, mergeai cu prietenii și prietenele la petreceri unde tot ce făceai era să-ți arunci picioarele, iar a doua zi când o vedeai pe stradă pe vreuna dintre fetele care-ți fuseseră partenere, le salutai politicos, respectuos… Așa-mi povestea tata…

Câtă lume mai folosește clubul astăzi pentru altceva decât etalarea unor scumpe achiziții? Probabil barmanul, ospătarul – dacă are așa ceva și poate că și dj-ul sau paznicii… Se pierde fascinația, frumusețea și relaxarea dansului…

În ce măsură mai știm să mai comunicăm, să ne mai simțim distrându-ne sau să ne mai explorăm simțurile artistice? În ce măsură mai ajungem să ne mai cunoaștem pe noi, să mai vorbim cu ceilalți despre și cu lucrurile frumoase din interiorul nostru și mai ales în ce măsură mai suntem atât de deschiși în fața unor persoane – din ce în ce mai rare – de același tipar, când mainstream-ul dictează cu totul altceva?

Am stat și am încercat să găsesc motive să nu relatez conversația avută, dar câți dintre tinerii de azi mai vor și altceva decât vânat de parteneri pentru unice și simple seri, lipsite de vreo importanță specifică? Mai sunt. Așa cum erau cei din parc.

Oameni frumoși ce văd însemnătatea unei legături umane altfel, oameni frumoși care descoperă alți oameni frumoși în toată complexitatea lor, încetul, bucurându-se de toată savoare lor ce-o gustă cu fiecare conversație ce o poartă cu aceștia… Oameni frumoși care aleg să se auto-educe, chiar dacă sunt tot oameni cu instincte, hormoni, plăceri, dorințe, speranțe, vise, iluzii, fantezii, gânduri… Oameni frumoși care se cred frumoși pentru că aleg să trăiască într-o lume frumoasă, înfrumusețată prin ei însăși.

Mulțumesc, oameni frumoși!

Anunțuri

Împarte gândurile tale

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s