frica

Stimez o persoană în mod deosebit. Poate e singura din breasla ei față de care am o admirație profundă și sinceră. Ceilalți mi se par fără rădăcini, cu fițe, cu nasul pe sus și cam falși.

Nu vreau să dau numele ei, fiindcă e foarte cunoscută în rândurile studențimii – cam din toată țara.

Mă uitam pe pozele ei de pe profilul de Facebook. Are nenumărate.

Multe dintre ele o prezintă cu portavocea în mână… E de neatins. E deosebită, dar pusă undeva sus, pe un raft pe care doar o admir.

Eram în mijlocul lor cândva, beneficiind de realizările lor, învățând de la ei prin observații și prin poveștile lor, exemplele vii ce erau.

O persoană a schimbat multe. Un om față de care nu am avut niciun sentiment plăcut vreodată. Copilăria lui de atunci poate s-a transformat, dar repulsia față de acel cineva a rămas și din păcate a pătat și curajul, dorința, cheful de a reveni în în jurul lor.

Dacă faci odată un pas greșit, rămâi cu impresia că nimeni nu a uitat greșeala ta. Și se face că mereu, atunci când revii undeva, te lovești de distanțarea relațiilor cu oamenii cu care cândva beai o bere bună.

Adevărata provocare e să treci peste impresia pe care știi că ai lăsat-o atunci în momentul ăla din trecut, să mergi din nou cu capul sus, să arăți că ești mai bine, mai deschis ca atunci și că nu te gândești cu adevărat că ei încă își mai amintesc de cum erai atunci, ani în urmă, când greșiseși.

Gustul mi-a rămas atât de amar în urma celor întâmplate, sau mai degrabă neîntâmplate, încât am renunțat la ideea de a merge la facultate în orașul respectiv.

Și totuși, acum, după atât de mult timp simt nevoia să revin acolo, măcar să văd ce mai face orașul, pentru că mi-e dor, pentru că-mi trebuie și am nevoie de un set de informații de-acolo – care e posibil să conteze pentru viitor, dar mai ales pentru că am nevoie în vindecarea mea de oameni precum ea… și încă un om pe care-l mai stimez, muncitor și deosebit, la fel ca și ea.

Trebuie să încetez să-mi mai fie teamă de ce las în urmă, de părerile unor oameni care mă cunosc sau nu… de cele mai multe ori, nu.

E bine să mă gândesc după schema următoare:

schemă

Anunțuri

O părere la “frica

  1. Pingback: gânduri de sâmbătă seară | trecător pe drumurile altora

Împarte gândurile tale

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s