șerbet

coboram de la Sihăstria și-n colț am văzut o bucată de scândură pe care erau niște borcane. unul era roz : |

mi-a atras atenția și l-am rugat pe tata să cumpărăm. am mâncat pentru prima oară așa ceva, aveam câțiva ani buni și a rămas singura dată, dar ieri-alaltăieri am revăzut borcanul roz. nu era în niciun decor de vis, cu o magie și o poveste deosebită, ci într-un decor murdar. mi-a făcut bine! mi-a luminat fața. mulțumesc, nenea!

când am coborât prima oară din mașină, pe vremea când o aveam, m-am uitat cu ochii mijiți în jur – era soare. mă făcea să mă minunez din nou, cât de aproape i-a fost omului pădurea, muntele, cărări, popasuri, trecători… când i-a fost lumea mai grea.

nu am înțeles niciodată magia locurilor din valea unui munte, unde regăsești mereu o construcție din lemn, unde oamenii căutau să citească și să se adăpostească de ocara vieții, secole de-a rândul. mă simt sticloasă, fiindcă nu senzoriez cu tipul acela de energie și capacitate de a cuprinde întreaga perspectivă, poveste și magie.

e una din puținele, dar valoroasele amintiri alături de ei.

Anunțuri

Împarte gândurile tale

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s