ecouri

am un perete ciudat în cameră, care-mi reflectă în urechea stângă fiecare ciripit al păsărilor aflate undeva în dreapta ferestrei mele, afară. sunt atât de perseverente.

următoarea zi

despre ecouri voi scrie azi.

am văzut atât de multe, deosebite, azi.

copilul făcut avion de bunica sa, joaca fluturilor din fereastra mea, piticul care făcea tumba pe iarbă, zecile de mâini legate-n strânsoare, multe fețe zâmbitoare și vaporul din nou plin.

ceva era deosebit cu băiatul pe care l-am ridicat să bea apă. ori poate, m-am dezobișnuit eu de îndrăzneala și curiozitatea copilărească, de modul lor direct de a intra în vorbă cu tine, atât de simplu și vorbind cu tine atât de ușor, cu subiecte ușoare. era un pic robotic în graba sa de a afla noutăți de la mine, dar mi-a plăcut că mi-a zis pa, la final 🙂 scurt.

pentru puțin timp, am văzut orașul frumos, în colțul său de rai. e verde peste tot, poate-s oamenii mai buni.

era plin de ei acolo.

omul care ședea pe burtă în poiana de lumină, iubiții de pe marginea din fața casei albastre, mirificenia aia de om care jalona cu spatele…

toți au ieșit să se joace cu soarele, exact cum o făceau și fluturii mei dimineața.

Anunțuri

Împarte gândurile tale

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s