despre toleranță și cunoaștere

nu, nu e vorba despre cine a câștigat la eurovision.

mă șochează să găsesc pe numeroase site-uri, la secțiunea unde oamenii comentează, opinii care sunt construite cam în registrul următor: înjuri omul de-l lipești de troaca porcului, îl faci atât de prost încât eu mă mir că știe să scrie și la final îi dai lovitura decisivă cu o eticheta demnă de o înjurătură de la stână. cred că ăia vorbesc mai frumos.

de ce ripostăm cu o astfel de replică la un comentariu care are un altfel de punct de vedere decât al nostru? ce treabă au toate „calificativele” pe care le punem celui ce a comentat cu faptul că opinia sa este diferită de la noastră? de ce simțim nevoia să înjurăm oamenii care construiesc un punct de vedere bazat pe altă scară de evaluare decât cea pe care noi ne-am construit opinia? de ce ne vărsăm frustrarea socială pe anumiți indivizi de pe internet prin asta?

bineînțeles că e vorba de gust, de educație, de maniere, de comportament social (care-l manifești oriunde în ecuația cu mai mult de două necunoscute) și alte lucruri care nu se învață de pe azi pe mâine, dar care pot fi corectate în timp, atât cât muncești conștient pentru a le prinde mai cu siguranță între degetele minții.

generalizarea este tendința prostului, care nu deține cunoștințele necesare să delimiteze concepte sau definiții ale elementelor ce le plasează într-o discuție și astfel vorbește despre de toate, oriunde și oricând, dar în esență despre nimic. există oameni care folosesc generalizarea din cauză că au percepție greșită asupra lumii alcătuite din oameni, în jurul lor, dar acei oameni au o problemă de percepție – cum ziceam mai sus, nu de definiție, de utilizare de sens și punctarea/delimitarea conceptelor.

ne mai lipsește cultura civică. de fapt nu știm ce e aia cultură civică. greșim crezând că Codul civil ar trebui să-l studiem la ora de educație civică, când de fapt vrem să spunem Constituția României. nu cunoaștem ce ar trebui să cuprindă un asemenea document, pentru că nu l-am citit, nu-l avem în mână. nu cunoaștem definițiile stat, democrație, drept, cetățean, popor, drepturi cetățenești etc. pentru că nu avem tradiția discursului – nu am avut dispute religioase, astfel nu ni s-a dezvoltat tehnica argumentării și susținerii unui punct de vedere, mai ales al toleranței opiniei celuilalt și astfel nu știm să avem discuții, doar dispute!

la noi în țară, și nu e de vină comunismul!, au apărut foarte greu materialele care puteau informa cetățenii despre ce e aia democrație și ce elemente îi sunt caracteristice; poporul nu-și cunoaște drepturile pentru că fie nu știe că ar putea avea, fie nu-l interesează (sincer mă tot chinui să găsesc o reală explicație la această problemă, fiindcă nu mă mai conving argumentele vehiculate într-una oriunde, la orice colț, spuse ca niște titluri, care și-au pierdut din explicație și sens! sunt în căutarea unui răspuns pentru asta!!) și nu conștientizează de cele mai multe ori relația de cauzalitate dintre acțiunile sau ne-acțiunile lui și plângerile sau nemulțumirile sale.

abia după ce Soros a început o campanie de publicare a unor materiale pe temele democrației, culturii civice și nu numai, lucrurile s-au mai limpezit. abia azi. abia azi se cunoaște o schimbare. a durat ani întregi să fie înțeles și aplicat acest set de informații.

proful de mai multe – că tot predă cursuri pe bandă rulantă – are la bază științe politice, povestea: m-am dus la o bancă, îmi dă aia contractul și mă apuc să-l citesc, se uită oricum câș la mine pentru asta, dar și-a văzut de treabă; după ce termin îi spun că vreau să modific niște clauze. se uită speriată la mine și spune repede: „păi nu se poate” „cum nu se poate? doamnă, un contract presupune un acord între părți, după ce fiecare și-a impus dorințele într-o discuție și s-a ajuns la un consens în privința asta.” „păi nu a mai cerut nimeni așa ceva până acum” „păi nu -i nicio problem, cer eu, cu atât mai bine!” și a plecat domnișoara uimită ~cum de a avut tupeul să ceară așa ceva ăsta~ și a chemat pe cineva să rezolvăm treaba.

există orele de educație civică, dar nu le folosește nimeni cum este necesar. mi se spunea că în casa românului ar trebui să existe obligatoriu codul civil – vroia de fapt să zică constituția. prin intermediul copilului putem face asta, dăm cărți/cărticele (prin fonduri europene). e clar că scopul nu va fi pe deplin atins, dar se va face un demers în scopul unei democrații consolidate. se poate ține o poveste despre cum funcționează lucrurile, un video pus pe un calculator vechi, va rula și așa, copiii pot fi făcuți să înțeleagă. e un pas care contează mâine. nu știu dacă azi avem ce să mai facem cu săracii care merg să mănânce mici și bere la alegeri, dar copiii reprezintă o cale de atac mai directă în favoarea dezvoltării unui stat democratic.

așa e, că nimeni nu are niciun interes să ne dezvoltăm, fiindcă altfel nu am mai putea să mai fim cumpărați așa de ieftin și așa de ușor, corect, dau dreptate oricui vine cu argumentul ăsta în fața mea. și multe lucruri nu se vor mai putea realiza în țara asta dacă se începe consolidarea statului.

și totuși… dacă continuăm să existăm într-o mare de ignoranță, indiferență și prostie prin faptul că avem inteligență, dar nu ne-o folosim să ne uităm în jur, vor continua și efectele să ne afecteze. nu știu cât drept avem să ne plângem, dacă noi nu ne înțelegem statutul de cetățean, drepturile, rolul, ce putem și nu putem schimba și unde putem merge pentru a ne adresa când ceva ni se pare pe bune dreptate – fiindcă am avut grijă să studiem o broșură înainte, incorect.

în ultimii ani am văzut mișcându-se câteva grupuri de oameni cu conștiință și ne-frică de broșuri, ba chiar cu mai multe informații decât ceea ce prezintă un departament de comunicare al unei chestii x. oamenii încep să sape. bravo! încet, încet și ajungem în China.

până atunci, trebuie să avem grijă că au venit chinezii la noi. iar noi suntem atât de ieftini.

 

*pentru informații suplimentare, mai degrabă un start: http://www.fundatia.ro/ +  http://www.ceupress.com/ [ Following the founding of the Central European University by George SorosCentral European University Press was established in 1993. Its publishing program focuses on issues of Central and Eastern Europe, the past and present history, society, culture and economy of the countries of the former Soviet Union and its neighbors. The subject area of CEU Press includes the political philosophy and practices of open society, history, legal studies, nationalism, sociology, human rights, conflict resolution, open media, gender studies, Jewish studies, economics, medieval studies, literature, and international relations. ] + câteva concepte în științele sociale + Cultura Civică de Almond&Verba (București, Du Style, 1996) (cine vrea bibliografie pe implicare civică să mă contacteze)

**chiar și fără ce-i mai sus, ajung câteva întrebări: ce e statul? ce e democrația? cum arată un stat democratic? funcții, roluri, drepturi, îndatoriri stat democratic. cine e actor principal – și cf. teoriei și cf. realității? ce sunt eu – un cetățean și cum mă prezint mie – rol, funcții, drepturi, îndatoriri ș.a.

în jur e plin de informație numai că noi dăm mai jos, mai jos cu degetul pe ecranul telefonului, adică pe facebook. e bun și ăla, dar contează conținutul.

Anunțuri

Împarte gândurile tale

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s