discuție

să-mi explice și mie sensul unor cuvinte care dau omului mai mult zbucium decât pace. un astfel de cuvânt e „echilibru”.

câți se chinuie să îl obțină? câți oameni se temperează din a fi ei (a deveni ei, prin definire excelenți într-o direcție, să se devină distruși de însăși opera lor) pentru a putea să nu fie punctați ca fiind neechilibrați, necalibrați corect, extremiști? au ei pace? au vreodată simțul identității? mi se pare un concept care aplatizează, combate diversitatea, șterge, uniformizează, reduce, ciopârțește, lovește precum o daltă într-un perete uman.. 
[și mai sunt câteva cuvinte din aceeași serie – „corect” spre exemplu. un construct aberant, în prea strânsă legătură cu ceea ce-l definește. definește-te prin altceva decât antiteza…]

am urmărit câteva sute de filme și seriale – multe genuri, diverse note. nu sunt exclusivistă. nu vreau numai top movies sau top imdb. găsesc lucruri care să însemne ceva în mine mai degrabă în filmele de 7 sau de 8 decât în cele de 10. apreciez punctat. ceea ce voi face și acum. m-am ținut să scriu despre asta, dar iată că a venit timpul. după atâta distragere de la dorința de a scrie și a citi, a apărut și momentul ăsta…

este cel mai bun film pe care l-am văzut până acum.

..un film de altfel, plin de sentimente de fapt. a avut un real impact asupra mea, pot să-l pun în categoria cu In time, deși cel din urmă a fost mult mai puțin spectaculos și serios slab din punctul meu de vedere, cam plicticos, deși ideea a fost trâznet.

cred că am simțit echilibrul, dacă îl interpretezi ca armonie, din film în detaliile următoare: costumele figuranților. se integrau extrem de bine în era pe care filmul o zugrăvea. poate fi urmărit oricând. îl văd imposibil de a fi numit demodat, trecut, neactual. pune o problemă care mi-e greu s-o sfărâm în părți și mai mici.

totul îmi amintește de cel mai simplu trandafir văzut. nu era creț, nu era bogat, nu vroia atenție și nici să impresioneze. era doar atât: culoarea piersicii, petale drepte și liniare până la vârf și niciun zorzon. nu aveai decât curba naturală a prinderii în receptacul s-o urmărești. înflorea. avea doar două petale deschise până la bază. înainte să ajung să-l văd, am văzut o fată pe stradă cu aceeași nuanță de piersică pe buze. dar cu siguranță nu era ceva banal..

a fost ceva într-adevăr ce mi-a ridicat o întrebare importantă. se va ridica corupția la acel nivel de supremație așa încât să apere de fapt prin lupta sa cultura, artele, valorile, sentimentele și tot ce ne mai face să rămânem .. noi? corupția va face/lupta oare ceva vreodată bun? va deveni o armă care să nu fie îndreptată spre..? și mi-a mai plăcut scena close-up-lui de la mână ei.

Anunțuri

Împarte gândurile tale

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s