am fost/am vizitat

am călătorit printre oameni cu urechile ciulite suficient cât să aud conversații, să memorez expresii verbale și să rețin ce-mi place mie cel mai mult.. tonul pe care afirmă anumite lucruri. asta face deliciul oricărei discuții sau confesiuni. atunci îți dai seama de cine și cum e omul din spatele tău și atunci vezi și cât de sincer e cu sine.

ultimele perioade le-am petrecut prin trenul spre Sinaia/Brașov sau prin autobuzele urbane în care vânam discuții. ce-am constatat. ceva ce de fapt știam de ceva vreme dar nu reușeam să leg cuvinte în jurul imaginilor din capul meu.
în România există două tipuri de oameni care merg în concedii la mare sau la munte. vorbesc de românii autohtoni. turiști și vizitatori.
ce face fiecare:

  • turistul bifează de-a lungul unei călătorii niște obiective. vizitatorul alege unde să meargă.
  • turistul face poze imediat după ce a ajuns. vizitatorul își folosește ochii și picioarele mai întâi, apoi face poze la ce consideră mai important (analizează și alege).
  • turistul pleacă din oraș doar ca să scape de atmosfera lui. vizitatorul își acordă timp unei excursii: o gândește, o pregătește și respectă farmecul ei – prin importanța pe care o acordă fiecărui obiectiv ce și l-a propus să-l vadă.
  • turistul bagă cât mai multe. vizitatorul nu se grăbește, își acordă timp pentru fiecare detaliu ce îi sare în ochi.
  • turistul aruncă pe jos sau pe unde găsește. vizitatorul folosește coșul de gunoi/coșurile de gunoaie.
  • turistul revine în oraș și are cearcăne. vizitatorul revine și radiază.
  • turistul vine și abia vorbește despre ce-a făcut, doar ca să se laude sau să ascundă de fapt dorința că vrea să fie întrebat, dar nu vrea să pară snob. ceea ce de fapt e. vizitatorul se apucă să povestească. fiindcă e impresionat și share-uiește cu ceilalți, nu-i zgârcan.
  • turistul se duce la muncă și e mai anost decât când a plecat. vizitatorul începe să se miște mai vioi și are un randament mai bun.
  • turistul se așează la masă, și exact așa cum a fost și-n plecare lui, comandă multă mâncare, mănâncă copios, iar printre stropituri povestește despre cât de bună era mâncarea sau vinul de la restaurantele la care a fost. vizitatorul se așează la masă, comandă rapid ceva de la ospătar fără prea multă atenția, își ridică mâinile și zâmbind începe să gesticuleze și să povestească cu patos despre cât de impresionat și marcat a fost când a văzut colecțiile deosebite făcute de oameni pe vremuri, când a încercat să analizeze cum au fost făcute și cum a rămas profund impresionat zile după călătoria sa. și-i face și pe alții să se ducă sau cel puțin să-și dorească să aibă același patos în vorbă și aceeași sclipire uimitoare în ochi și pe chip.
  • turistul merge. vizitatorul vizitează.
  • turistul spune „am fost”. vizitatorul spune „am vizitat”.
Anunțuri

Împarte gândurile tale

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s