băiatul care putea să moară fiindcă a văzut marea

Mi-a povestit un director de fundație o chestie care e imposibil s-o uit. Iar dacă tot am adus vorba de vise împlinite, se pretează să v-o povestesc.

Tipu’ lucrează în sectorul delicvenței juvenile.

I-a luat pe niște băieți la mare.

Ajunși pe nisip, s-a întâmplat asta:

un copil s-a depărtat de grup și a început să înainteze disperat spre mare, oprindu-se aproape la mijlocul distanței, de la împleticitul de picioare + nisip.

ajuns, s-a trântit pe nisip cu coate și a început să-l sărute.

avea ochii umezi.

ajuns lângă el, tipu’ a auzit atât: „Doamne, acum pot să mor fiindcă am văzut marea!”

vorbele nu îi erau adresate lui, ci strigate către cer cu mâinile ridicate, ca-n filmele ălea cu Iisus de le vedem în fiecare Paști, la tv.

copilul acela avea 17 ani și cel mai mare vis al său a fost să vadă marea. nu o văzuse niciodată până atunci.

despre oameni de-ăștia vorbesc

___________________________

cineva m-a adus azi cu picioarele pe pământ.

nu uita ca atunci când bagi picioarele în M. Neagra comunici cu toate mările și Oceanele lumii

Anunțuri

O părere la “băiatul care putea să moară fiindcă a văzut marea

  1. și sunt conștientă că sunt oameni precum bunicii unora dintre noi care n-au văzut niciodată marea, sau chiar părinți.. nu mi se pare corect… ! cum spunea cineva în alt sens „asta nu e viață, îmi răpesc libertatea de a trăi.” (discuție în tren despre gazele de șist – se poate aplica ușor în multe cazuri spusele femeii…)

Împarte gândurile tale

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s