despre surorile care s-au căsătorit în Elveția

ieri mă întâlnesc cu o tanti din orașul meu. se apucă să se dea în vorbă cu mine despre mama și despre ce mai fac eu. între timp strecurăm și îndreaptă discuția spre fiicele sale. una, prima – căsătorită de 10 ani în Elveția, a doua de un an jumate.

se apucă să-mi povestească cu ușurința aia care te face să belești ochii că duc o viață extrem de frumoasă.

din nou. despre viața pe care o duc alții ca noi, dar de fapt deloc ca noi 😀

pleacă în fiecare săptămână unde în excursie, fiindcă își permit. au salarii frumoase și își permit vieți frumoase. apoi ea nu muncește…

ok… ori te-am pierdut, ori ți-am trezit interesul.

cert e că iar discuția s-a terminat cu posibilitățile pe care ți le fură cam tot ce vedem și trăim în jur, fiindcă vrem nu vrem reacționăm, nu avem cum să ne încuiem de tot în casă, cel puțin nu oamenii ca mine. dar desigur, sunt convinsă că existe oameni care nu mai iubesc să iasă pe stradă, fiindcă îi lovește damful celor ce-i vede și nu-i vede.

ascultându-mă, am observat că cam asta e discursul unui tânăr, mai mult, devine discursul unui adult, care-l sprijină pe tânăr să plece. și exista o explicație dată de doamna cu pricina:

așa ne-a învățat comunismul pe vremea lui Ceaușescu, să înghițim, să suportăm.

oare? să fie doar ăsta motivul pentru care ni se recomandă să plecăm din țară? să fie ăsta motivul pentru care tot mai mulți oameni se gândesc să facă asta?

eu una nu am cunoscut deloc acel sistem, n-apoi pe țapul ispășitor al lui… eu nu mă gândesc deloc la el când vine vorba să plec. dar găsesc niște explicații ușoare puse în spinarea comunismului. data viitoare când voi fi îndreptată de către drăcușorul de pe umărul meu să dau vina pe sistemul comunist, am să mă gândesc mai mult și de mai multe ori dacă e necesar înainte să fac asta. fiindcă nu e de vină Ceașcă pentru multe din lucrurile din realitatea noastră de azi, cu toate că tot pomenesc pe aici de relația cauză-efect.

curiozitatea femeii se traducea astfel: „Au mers până-n Austria doar pentru un spectacol. Au plecat dimineața, au văzut concertul seara și a doua zi s-au întors!”, spunând asta cu sprâncenele ridicate, ca și cum de fapt curiozitatea ei ascundea dezvăluirea unui taboo și puțină trădare prin faptul că și-ar fi dorit o astfel de viață pentru mulți dintre cei pe care-i știa.

chiar dacă sunt supărată că nu le am lângă mine, mă bucur pentru ele. fiindcă s-au realizat.

mărturia unei mame, azi…

Anunțuri

Împarte gândurile tale

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s