de ce-mi ies eu din pepeni sau „ignoranța”

băi tată, eu deja îmi ies din pepeni. ! ce dracului se întâmplă frate cu oamenii din țara asta?? au devenit atât de cunoscători, încât admit că nu cunosc ce trebuie să facă și-și rezervă dreptul, spălându-se pe mâini, să nu acționeze pentru cel de lângă sine??

într-un an de zile am asistat la trei cazuri (numai trei?):

1. un nene în piața de la complex apusului cade – ceva atac cerebral cred.oamenii se adună – le lipsea punga de semințe; stăteau și se uitau, cu mâinile în sân la propriu și așteptând ce?? ce așteptau?? să se scoale omu’ și să plece și chiar să le zâmbească?? disper când îi văd, fără vreo ieșire, ci pur și simplu.intervin. vine într-un final medicul din clinica alăturată, care nu avea voie decât îmbrăcat în civil să acționeze, altfel, dacă rămânea în halat alb încălca codul dispensarului de peste stradă; într-un final apare salvarea, se chinuie cu el, îl ia la spital.

2. unu’ se aruncă de deasupra mea. lumea anunță salvarea. salvarea e direcționată la locul respectiv, dar printre străduțele minunate „deștept” gândite, nu ajunge la număr; durează până ajunge, asta după ce fug după ele, le anunț și cineva îmi iese în întâmpinare, dirijându-le mai departe. lumea stătea. identic. așteptând ca ăla de vroia să se sinucidă să se ridice și să joace pe manele cred…

3. o fată cade pe trotuaru’ din fața locului unde muncește mama. îi acordă primul ajutor, cheamă salvarea, vine salvarea după o vreme. o ia pe fată. era s-o piardă, dar salvarea își face datoria și pune întrebări, la final mulțumind pentru ajutor. mama află de la fată (s-a întors să-i mulțumească) că a mai căzut în aceeași zi, câteva ore mai devreme. în vestiar. vestiar din câte știu eu = fete, colege!!! care te văd !!. colegele au lăsat-o așa, pe jos, în vestiar. și-a revenit fată prima oară și și-a continuat munca. apoi la câteva ore, pica din nou, cum spuneam, pe trotuaru’ minune.

BĂI OAMENI IGNORANȚI, PE VOI CE VĂ MAI TREZEȘTE FRATE DIN ADORMIREA VEȘNICĂ ÎN CARE AȚI AJUNS? Ce vă mai mișcă așa încât să reacționați pentru ce se întâmplă în jurul vostru? În halu’ ăsta ați ajuns să fiți teribil de pasivi?
Dar vi se pare că e normal să vă crizați când cineva din familia voastră ajunge într-o situație de genu’.. pe semne atunci vă ia șocu’…

Eu n-am pomenit povești din alte părți așa, ! dar chiar deschid discuția cu cei care au asistat la așa ceva în alte părți. Tot așa de indiferentă e și lumea de pe-acolo?? Tot la fel de spălați pe creier și cu mâinile-n sân sunt? Tot la fel de „educați” au ajuns?

Tot încerc să fac un top al situațiilor în care nu e bine să ajungi în România, iar din păcate, mi se pare că a ți se face rău/a cădea/a muri pe stradă ocupă un loc pe podium.

Anunțuri

O părere la “de ce-mi ies eu din pepeni sau „ignoranța”

  1. Pingback: copil, copii, copiii | trecător pe drumurile altora

Împarte gândurile tale

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s