dragă viață

de data asta e vorba despre viața mea.

îți mulțumesc viață că mi-ai dăruit oameni valoroși, că mi-ai arătat și învățat ce-i aia glumă, zâmbet, râs, ocheadă și chiar și lucruri mai puțin haioase, dar că m-ai învățat să le gestionez. prin oamenii pe care mi i-ai scos în cale! îți mulțumesc că mi-ai dat prieteni, părinți, șanse, un spirit căutător, chair dacă uneori e cam hapsân. îți mulțumesc pentru încercările pe care mi le-ai pus în cale și pentru că i-ai făcut pe puținii oameni din viața mea să-mi fie profund alături când am avut nevoie de ei. îți mulțumesc că m-ai făcut egoistă, ca să-i iubesc numai pe ei, chiar dacă aș fi putut iubi întreaga lume. și chiar și dacă mă gândesc că iubesc toți oamenii, tot pe ei îi văd unica mea lumea. fiindcă așa e, de cele mai multe ori le-am spus „lumea” când de fapt erau doar ei.

îți mulțumesc viață că mi i-ai pus între brațe, că le-ai dat și lor sănătatea fizică și psihică să mă suporte, să mă iubească, să mă asculte și să mă lase să le umplu viața cu excentricitățile mele. îți mulțumesc că i-ai făcut încrezători și înțelegători. îți mulțumesc că s-au născut și că drumurile noastre au cunoscut și vor cunoaște în continuare puncte comune. de-acum e treaba mea, intru eu în scenă să te gestionez.

dar îți mulțumesc că nu m-ai abandonat. și că nu m-ai lăsat să mi te fur când am dorit să te abandonez.

și-ți mulțumesc pentru că uneori, la momentul potrivit, ales de tine, după criteriile tale, mi-ai dăruit puterea de a-ți vedea munca, creația, truda către mine. sunt mai neghioabă. iartă-mă…

și mai dă-mi. mai dă-mi sănătate, dă-le și lor, mai dă-mi iubire, dă-le și lor și mai dă-mi timp, dă-mi timp să-i mai revăd, să le mai mulțumesc de mii de ori, să le mai cimentez zâmbetele în creierul meu și mai te rog ceva… dă-mi într-o zi puterea să-i fac nemuritori. știi tu cum, am mai vorbit despre asta. dă-mi doar o clipă, în care totul să pornească. apoi, tot datorită ție, voi umple paginile și le voi onora munca lor.

și munca ta.

prin toate lucrurile micuțe se construiește un om mai bun, mai capabil, mai complet, mai șlefuit.

așa e. am fost colțuroasă dintotdeauna, dar mi-ai atins marginile prin vorbele lor, prin existența lor cu totul și-ușor încep să văd ce creezi din mine, care ți-e proiectul.

îți mulțumesc că m-ai ales pe mine să-l transformi în real.

îți mulțumesc viață, pentru fiecare lacrimă pe care mi-ai dăruit-o și pentru fiecare zâmbet care-a devenit mai dulce și mai plin, mai apoi.

 

cu drag,
mereu a ta, Iuli

 

mai am multe de receptat… 🙂

Anunțuri

Împarte gândurile tale

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s