cine sunt eu

(sau profil de fiu rătăcitor.. mă rog, fiică..) mă apuc să citesc, aseară, un articol despre o temă vorbită oricând, oricum, oriunde. educația. din instinct, caut să rezonez cu articolul, sunt de acord, dau like, mă apuc să comentez, citesc și comentariile altora, printre picături…  și-mi sar în ochi cu ocazia asta, două comentarii… destul de […]

impresia-impresiile

sunt trezită de știrile de la televizor și de pițigăiatul maică-mii, care exact ca la inundații, pricepe tot ce i se spune la tv. ce să cred? că au dreptate cei de la tv? că oricine se uită la tv e îndreptățit să fie parte din isteria (anuală) când un fulg de nea pică? aleg […]

fenomenul Oficiului 16

în fiecare zi, lucrătoare, de fiecare dată când s-a nimerit să trec pe lângă geamurile incintei de care vorbesc, am văzut același lucru: cozi lungi, ghișeu deschis, pauză, ghișeu deschis, altă pauză și oameni tăcuți. [ cum să fie altfel, când s-au obișnuit cu aceeași realitate, de fiecare dată. ] dar, de data asta, ceva era […]

cui urez eu

azi, stăteam și mă uitam în gol. mi-am dat seama că m-am săturat, oarecum, să le urez tuturor cunoscuților și necunoscuților veșnicele urări de Crăciun (încă cu acea atenție nemărginită ca nu cumva să nu uit pe cineva, fiindcă îmi sare în cap sau îmi reproșez eu însămi)… mi-ar fi plăcut să le urez sau […]

pomul și omul

dacă unui pom îi iei doar fructele, în cele din urmă vor ajunge mulți viermi la el, cu toate sau fără toate fructele luate. imaginează-ți că atunci când cineva ia, contaminează, lasă germeni care vor strica fructele de lângă. sunt câțiva oameni care mi-au arătat până acum, dar abia acum realizez, cum e să iei […]

părerea mea.. zise-i eu.

lăsați-mă puțin să văd dacă înțeleg bine fenomenul ăsta al internetului. am crescut cu mouse-ul în mână, că așa m-a pus doamna învățătoare – o femeie vizionară și deosebită, de altfel – îi mulțumesc pentru că m-a făcut să fiu „la zi” … dar… cred, tocmai pentru că m-am tot plimbat prin mijloc, c-am pierdut […]

de ce mai râd

mă bucuram în dimineața asta că ascultam un cântec frumos, de harpă și fredonam pentru că-l lăsam să mă încânte, lăsam să mă uimească și să mi se întipărească în minte. imediat sunt atenționată că nu fredonez „cum trebuie”. ce-ar fi tu ăla de comentezi și ești așa de supărat de momentul meu când încerc […]