lumi suprapuse

nu mă uit la o comparație între mine și cei de deasupra mea, ci între mine și cei de sub mine.

lumi rupte, tranșate, guvernate după legi stratificate, neconcludente în mediul de bătătură schimbat, despre care noi parcă nu știm nimic. parcă am avea garduri. parcă am avea niște lanțuri puse pe glezne, de către Frică, ca nu cumva să ne-o luăm. fiindcă dacă traversăm universul, s-ar putea să știm prea multe. iar asta nu e bine privit.
(în fapt când am fost bine priviți vreodată noi, ăștia curioșii? n-am fost noi mereu paria? n-am fost noi mereu sursa ridicolului și râsetelor celor de duzină, apoi scandalosul n-a fost preluat și devenea modă/trend/mainstream??)

indiferența omoară concurența?? bine, îmi veți spune că e doar un joc de cuvinte, dar unde sunt? unde stau, unde sunt, cu ce se hrănesc, cine îi întreține, care-i durata lor medie de viață, există studii în Ro, făcute pe așa ceva, pe segmentul ăsta de „piață”? unde se refugiază de nu îi mai văd? sau nu umblu pe unde trebuie? ce fac? ce izbăvesc? de unde vin și unde merg? sau nu merg? și când e momentul răscoalei lor?

dacă totul e atât de bine „păzit”, mă îngrijorează comportamentul „internilor” cu ei: cei care știu de ei, îi folosesc, îi alimentează, îi folosesc pentru diverse scopuri și le oferă câteva din cele cerute. ar trebui să existe așa ceva? există așa ceva? (am în cap acum rețelele din mahala infiltrate cu informatori ce le tot văd folosite prin filmele/serialele de pe net)(dacă filmul bate viața… întrebările mele sunt normale)

care-i numărul lor?
și-aici contează zona, de unde vin, migrează? există statistici pe orașe?
dacă s-au împuținat în ochii mei, înseamnă că i-a deratizat cineva? există date despre chestii ăstea?

într-un timp erau vizibili; sau eram eu doar mai receptivă la ei?

nu pot crede că sunt doar 3 pe care-i știu: tipa cu puține haine, blondă care umblă pe linia lu’ 47, tipu’ care repetă de atâtea ori că n-a mâncat nimic toată ziua și i se dă drumul de la secția de psihiatrie de la Obregia pe bună purtare și îmi scapă acum cel de-al treilea… ăștia-s vedetele.
cu ăștia ce facem? mâncare, în locul banilor. bun. asta cere, asta-i dai. haine pentru domnișoara. există oameni care îi văd și care ar putea face ceva pentru ei? există locuri/centre unde pot merge? cum sunt centrele ălea? sunt ok? internii de care spuneam mai sus, sunt ei niște „gardieni de prizonieri” sau niște ajutoare sociale? iar dacă sunt cei din urmă, cum se pot clasifica – buni, răi, bătăuși, ignoranți, furăcioși?

vă dați seama că percepțiile redate aici sunt făcute pe articolele sărite, unul maxim doua date pe an, pe la protv, de sărbători. și-așa îmi dau seama că realitatea n-o cunosc. și pe bună dreptate că 90% din români, poate chiar mai mult, se comportă ca mine sau poate mai neștiutor. cine are timp să se gândească la ăla de-i cere bani? lumea se preocupă să sară cu gurile pe ei, să se ferească ca nu cumva dacă-și ating haina de piele de haina lor murdară să ia scabie prin ea și tot astfel de comportamente de „hîââu.. ce scârbooos”.

chiar și pe internet, am o impresie despre subiectul ăsta, ca fiind un pic cam neabordat. (aștept linkuri în comentarii, dacă cunoașteți! cu mare interes voi citi)

mă duc cu gândul spre articolul de presă premiat și spre Hunger Games. pare patetic să spun asta, cel puțin despre a doua asociere, dar jur că mă simt atât de bine reprezentată de o ilustrare halywoodiană a cărții.

tocmai pentru că separate erau lumile și-acolo. și informațiile se aflau doar „din greșeala” – care uneori te costa viața.

chiar și abordând întrebările și gândirea asta prin articolul meu, cu riscul de a repeta ceva ce alții au detectat în timpul trecut, totuși las articolul să curgă, fiindcă nu-i numai dovada interesului meu, ci și mărturia unui om care sesizează – spre deosebire de mulți alții care nu se preocupă de asemenea observații – și care trăiește ecoul lucrurilor gândite.
! nu mă preocupă din motive de securitate (la niciun nivel, privat sau colectiv), ci din motive „tehnice”: cu cât se abordează problema greșit, cu atât ea crește, nu se rezolvă. pe principiul „violența naște violență” – că tot e la modă să-l aud de la ceilalți… e ceva în trend, iar, ăsta e.
în timp ce redactam articolul și mă chinuiam să dau de linkul premiat de mai sus (mulțumesc Bogdan Beșliu pentru ajutor!), am mai dat de ceva: Bruce Lee – regele canalelor

iar despre oamenii din alte lumi, am mai scris: Dana Cenusa & Florin Caracala & Iasi & Jilava
iar despre oamenii cu păreri despre acești oameni din urmă, menționați în materialele citite anterior, am scris de asemenea: „Ce poți învăța tu de la niște pușcăriași?!

Anunțuri

Împarte gândurile tale

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s