fenomenul Oficiului 16

în fiecare zi, lucrătoare, de fiecare dată când s-a nimerit să trec pe lângă geamurile incintei de care vorbesc, am văzut același lucru: cozi lungi, ghișeu deschis, pauză, ghișeu deschis, altă pauză și oameni tăcuți. [ cum să fie altfel, când s-au obișnuit cu aceeași realitate, de fiecare dată. ]

dar, de data asta, ceva era schimbat: n-a stat 10-15 minute persoana la un ghișeu, ci 30. cineva îndrăznește timid să-și zică o părere față de doamna care ședea după acesta. n-am văzut pe cineva din acel loc lucrând mai încet, până atunci. parcă învăța cum se tastează atunci. [ angajați dom’le personal tânăr; cu unghii false sau naturale, tot poți să pricepi cum se fac câțiva pași, pe care la o adică îi poți învăța mecanic.. ]

ce să facem domnule dacă sistemul merge greu? ce să facem?! mai putem noi face sau spune ceva?!

Grevă! Sesizări! Reclamații! Adunări în Sindicate…

nu există sindicate, faceți! când vedeți că lumea vă stă la coadă și vă comentează zilnic, vreunul… luați atitudine.
vreți ca oamenii să se urce pe mesele voastre și să meargă ei să discute cu șefii voștri?
vreți ca oamenii să se plângă față de șefii voștri că sistemele sunt învechite??

pentru ce există atâtea caiete și registre în care notați 700 de detalii, când oricum sunteți prea plictisite să rezolvați o problemă, atunci când vă apare. dacă vine cineva și vă spune că s-a pierdut o scrisoare sau că n-a ajuns la destinație, aruncați vina de pe un oficiul poștal pe altul… și astfel vă spălați oricum pe mâini.

nu înțeleg.. de ce nu se indexează totul cu cod de bare și să fie creată o bază de date cu toate ăstea. mai eficient, chiar dacă nu mai ieftin. și cu siguranță, cât de cât, mai aproape de secolul în care trăim.

mi s-a spus, că tot dădeam share la treaba cu adoptare tâmpeniei ăleia cu intratu’ și verificatu’ calculatoarelor personale de SRI, că să mă duc eu și să fac, să devin unul dintre ei și să schimb ceva. ar trebui să-mi schimb joburile odată la fiecare an… nu cred că e numai de datoria mea să fac ceva. dacă observ și mă autosesizez să obiectez, aici, verbal, sau în altă parte, consider că e suficient cât să pot declanșa față de persoana care este deja acolo o reacție. ce-ar fi acum să mă apuc să mă „infiltrez” prin tot felul de locuri și să mă apuc să fac reforme…?! mi se pare aberant. mi se pare o bazaconie. și mi se pare și mai mare bazaconie să comentezi reacția de nemulțumire a unui om, față de sistemul căruia îi sunt atestate, zilnic, hibele. dacă aș fi fost singura care comenta, mai ziceam. dar dat fiind situația…

Anunțuri

Împarte gândurile tale

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s