cine sunt eu

(sau profil de fiu rătăcitor.. mă rog, fiică..)

mă apuc să citesc, aseară, un articol despre o temă vorbită oricând, oricum, oriunde. educația.

din instinct, caut să rezonez cu articolul, sunt de acord, dau like, mă apuc să comentez, citesc și comentariile altora, printre picături…  și-mi sar în ochi cu ocazia asta, două comentarii… destul de „extremiste” – unu’ ța și ălălalt hăisa. oarecum.

în flancul drept avem o imperialistă, care alege să-și educe copiii așa cum făceau familiile cu bani/regale/aristocrate pe vremuri – acasă. bun. interesant. șm. (sunt curioasă, pe bune, cum transformă treaba legal… există examene de conversie? copilul va merge la școală să dea examenele la un moment dat? cum se petrece toată schema asta? ar fi foarte utilă informația!)

în flancul stâng avem pe cineva care încearcă să stea cu nasul deasupra apei, printre atâția revoltați și critici ai sistemului de educație românesc. îmi place de om, că încearcă să vadă bunul/binele din situație.

stau, trec câteva ore și îmi dau seama… cine sunt eu.

trec în revista mea digitală din cap, câteva amintiri mai importante de pe perioada școlii. la un punct mai elaborez „ziarul”. și conchid.

eu sunt persoana creată de sistem, salvată de sistem. sunt copilul căruia i s-au deschis ochii în sistem, care și-a întâlnit oamenii, ce azi mă inspiră, în sistem. sunt copilul care a devenit însetat în sistem; care visa odată să facă parte din sistem – am și acum ușa umflată de la apa ce mereu o foloseam să șterg creta cu care mă jucam pe ea; care a învățat cu dragoste, curiozitate, sprijin din partea câtorva profesori (nu toți..!), cu dorință proprie și care a înțeles sensul sistemului fiind în el, văzând unde mă poate duce și care-s consecințele în viețile celorlalți din jurul meu, care nu respectau sistemul. eu sunt persoana crescută de sistem, nu de părinți – hai să-i numim generic, care au impresia că totul se calculează în câte sute de lei au cheltuit pe mine, dar care în momentul prezent (cu câteva tentacule spre trecut) au reușit să murdărească ideea, semnificația, însemnătatea sistemului pentru mine prin toate nemulțumirile lor sporite, de la vizită la vizită. [ e adevărat că nimic nu aș fi făcut fără banii lor, că nimic nu aș avut idee fără ca ei să mă fi făcut – doar pentru nu aș fi ajuns în sistem, dar e la fel de adevărat că tot ce sunt azi, sunt pentru că am luptat cu dârzenie (nu suficientă) să-mi găsesc soluții la nevoile mele (intelectuale, de cunoaștere, de înțelegere a mecanismelor de tot felul..) ]

am revenit în același loc, doar ca să realizez cât de mult m-am schimbat eu.

sistemul mi-a pus prima carte în mână, sistemul mi-a arătat darul scrierii și tot el mi-a oferit drept exemplu pe prima doamnă din viața mea – tipa de la creșă, venită după copil, îmbrăcată în costum, cu perle la gât. sistemul m-a pus să-l cumpăr pe Eminescu pentru prima oară (de altfel, pot spune că Poeziile lui era prima mea carte dintotdeauna) și tot sistemul m-a făcut să înțeleg de ce azi nu mai trebuie să dovedesc unora, care nu vor să vadă, ceea ce sunt. a făcut multe pentru mine, într-adevăr, pentru că ai mei m-au ținut acolo. și totuși, uneori, mi-ar fi plăcut să nu trebuiască să-i numesc generic „părinți”, să nu ne tranșăm funcție de bani. sistemul m-a apropiat și m-a îndepărtat în același timp de mine, de rădăcini și de până la urmă, tot ce pot cuprinde cu mintea/rațiunea/analiza.

perioada apropiată, pe terminate – facultatea, probabil că ar putea fi un exemplu și mai solid decât celelalte cicluri de învățământ. sistemul mi-a pus întrebări în cap, mi-a dat formă la spiritul critic, m-a făcut mai aprigă ce-i drept (de-aia am avut probleme cu șefa de catedră), mi-a oferit nenumărate câmpuri (de cunoaștere) peste care să zăbovesc, să le descopăr. păcat că niciodată n-am avut ocazia să mai spun cuiva că mai vreau să mai stau în școală, atunci când eram criticată că n-am terminat la timp facultatea. [ recent, se întâmpla să pomenesc către generici că oamenii învață pe tot parcursul vieții, în alte state… era un șoc pentru ei. ceva exploziv, zdruncinător, satanic. m-am amuzat teribil momentul. ]

în închiderea încheierii mele, revin la „individualismul” teoretic (dați-mi un alt termen dacă știți, vă rog; știu ce doresc să expun, dar nu cunosc o denumire academic atestată) – contează persoana din fața ta și din tine. sunt mulți care au reușit să aibă rezultate frumoase în sistemul existent. le-a surescitat ambiția, motivația.. etc. și fiindcă s-au depășit pe sine, au ieșit cei mai câștigători, în toate privințele: educație, experiențe de viață, mod de gândire ș.a.

Anunțuri

Împarte gândurile tale

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s