n-am nevoie de luptă.

am sărit cu ochii peste tot felul de articole, păreri scurte și ușor de receptat, fără prea multă bătaie de cap, despre situația recentă cu scandalul (al n-lea) despre noi, cum suntem noi văzuți, etc. – știți povestea/poveștile.

am stat și am ajuns scurt pe doi la următoarea părere, pe care mi-o asum și vreau s-o împărtășesc aici. nu am cercetat dacă e fresh sau nu, dar o consider, cel puțin prin explicațiile pe care le voi da, că face parte din mine, ca set de valori.

observ lupta asta pe care unii au ales s-o ducă, pentru noi, pentru țara asta și se bat cu pumnul în piept, prin diverse păreri, că noi suntem, că e bine că altcineva scrie despre noi și despre ce minunați suntem, ca popor.. etc.

de ce să mă lupt? de ce să mă lupt să-mi demonstrez țara? de ce să stau să mă lupt s-o introduc într-o aria de comercialism, unde este adresată și servită pe tavă (am îndoielile mele că agențiile de turism din străinătate dau prea multă importanță vreunei țări pe care ai vrea s-o vizitezi, ca străin, atât timp cât lor le iese banu’) unor oameni care de mult ori nu au nici cea foarte mare idee unde merg (iar dacă au, nu știu dacă folosesc întocmai o agenție…)? ok, faci turism, i get it, așadar asta e ideea de bază, de cele mai multe ori să n-ai idee.

dar. dacă lucrurile ar fi în mai multe locuri suficiente, satisfăcătoare și mulțumitoare, ar grăi de la sine despre ele, adică țara asta și-ar duce vorba mai departe, prin viu grai sau altfel, de la sine. dar așa e, în puține locuri din țara asta, seriozitatea și făcutul cu simț de răspundere sunt principii care funcționează în realitate, pe bune.

eu nu aleg să lupt. eu nu aleg să lupt prin a-mi posta pe un profil de facebook sau altundeva o părere despre cât de fericită mă face că a scris nu știu cine despre noi. nu aleg să spun nimic despre faptul că se vorbește într-un fel sau altul despre români.

românii există (încă). iar dacă noi vrem să se vorbească bine despre noi, mi se pare cel mai alarmant că îi lăsăm pe alții s-o facă. de ce noi nu facem ca noi înșine, prin acțiunile noastre, făcute calitativ, să vorbim despre noi?

veșnica poveste cu capacele de canalizare din NY.

faptul că suntem dați exemplu, la nivel mondial în cadrul grupurilor de mișcări sociale, ca un grup care a desfășurat proteste pașnice, așa cum le erau definiția.

bucșele făcute pe la Brașov sau pe unde erau făcute, nr. 1 prin lume long time ago…

etc.

și sunt mii de exemple care ar curge.

da, este important să vorbim despre noi atunci când trebuie, dar pentru asta ar trebui să ne folosim oamenii inteligenți, care să fie și fermi, să le dăm resurse și puși unde contează.

dacă mă lupt eu pe facebook sau mă simt eu mai mândru că a scris un grec despre mine… nu știu să mă simt sincer mai bine.

sunt mulți dintre români care se simt nostalgici cu o istorie veche, în care regulile funcționau altfel; chiar și eu, cu exemplele de mai sus, pot fi trecută parțial în categoria asta.

totuși, revin și conchid cu ideea că nu o luptă sau o mândrie în spațiu mic mă face să îmi apăr țara, ci treaba pe care o știu s-o fac, cel mai bine, cu simț de răspundere, corect făcută față de cei din jurul meu și onestă față de mine, intelectual, educativ ș.a.

și există zone astfel, cum am descris mai sus, care funcționează perfect în țara asta, iar noi spunem că atunci când trecem Carpații, e altă țară…

îmi pare rău pentru cei care s-au simțit atacați de tot ce s-a spus la adresa noastră ca popor. înseamnă că ei nu prea au o valoare în interiorul românilor, s-au simțit atacați direct, au simțit nevoia să atace înapoi, să lupte, să se înfoaie de patriotism și de naționalism, când de fapt au stat acasă când era de ieșit afară și-n stradă, arată aceeași ignoranță zi de zi în fapt, au simțit că e momentul să amintească cuiva ceva.

cred că românii știu ce au nevoie să-și amintească: cum să-și facă țara mai prosperă, în țara lor, nu să sară la gâtul altora. fiindcă dacă ăia au prins un punct slab de-al nostru, e normal să-l arate cu degetu’… acum, au ce arăta. ne bălăcărim pe la tv și prin media și în politică ca niște țigani. că așa ne place nouă. să luptăm.

mai gândește cineva?

nu critică… gândit… e altă artă asta.

dacă îți știi țara, dacă-ți știi rolul tău de român, dacă ți-l exerciți când trebuie și dacă realizezi motivele publicității care ni se face… cred că nu-i nevoie de luptă.

calitatea e căutată, chiar dacă nu întotdeauna, cu siguranță de cei care și-o permit.

nu-mi pasă că ar veni mai puțini turiști (=bani, generic denumiți), cu atât mai bine dac-ar fi așa… mai mulți oameni cu adevărat interesați de țara ta, care pricep, care se documentează un pic înainte… care știu să facă turism și să-și cheltuie banii de pensie.

 

PS: scuzați incoerența pe alocuri sau ideile nesfârșite… oboseala.

Anunțuri

Împarte gândurile tale

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s