despre skifree, mario, xbox, mess și primul pc :D și altele, evident.

aseară aveam să-ți povestesc despre trei mici momente dulci petrecute recent. azi, au rămas numai două… din vina mea. sunt uitucă în ultima vreme, dar găsesc mai rapid informații noi, ceea ce cred că echilibrează satisfăcător balanța big grin

în metrou, ieri dimineață, trei tipe aminteau despre epocile copilăriei mele.

ți-ai dat seama, dacă ai aruncat de câteva ori ochii pe posturi că nu mai e necesar să mă declar îndrăgostită de trecut. și asta nu din argumentul lipit ca o etichetă în vârful limbii celorlalți când aud declarația asta, anume „era mai bine atunci”, ci din pură întâmplare că pe-atunci eram mai deschisă și mai zurlie și chiar îmi place ce vremuri, amintiri și momente am trăit, uneori, în trecutul meu.

ascultându-le, am realizat că n-am avut astfel de revelații și sentimente vreodată.

plecând de la faptul că verișorul uneia are iPhone S6+ (există așa ceva) în clasa a 5a… au dat timpul înapoi până la momentul când deja și pentru mine lucrurile sunau straniu laughing 

mi-a plăcut ce-am auzit. mai degrabă, cum s-a făcut auzită una dintre ele: „țin minte că în clasa a 7a, de Crăciun am primit primul meu cal-cu-la-tor!! deci, am plâns cu lacrimi de bucurie, știi ce-i aia??! țin minte că erau 5 cutii mari, puse culcat, că în picioare n-aveau loc sub brad… iar eu când le-am văzut am început să plâng.”

în tonul lor matinal, extrem de plăcut pentru mine, una, pomenește de xbox. „până nici acum nu am xbox.”

cea brunețică, din mijloc, era mai familiarizată cu messenger și povesteau cum skype pentru ele a fost o revoluție laughing „te vedeai live; și era și mai fun când te prindea în vreo postură, fiindcă netu’ nu era așa bun și rămâneai cu gura nu-știu-cum sau … daaaa, când trimiteai pe mess melodii. chestia aia n-a mai reușit-o nimeni.”

probabil că da, asta e revoluția specifică generației noastre și cred că discuția lor, chiar m-a trezit din somn și m-a ținut cu zâmbetul la urechi, ascuns sub eșarfă, mi-a amintit asta și m-a făcut să conștientizez din nou lucrurile spuse și trăite, un pic diferit, ce-i drept, la rându-mi.

voi mai țineți minte jocul ăla cu schiorul laughing? și pe Mario.. hai pe Mario vi-l amintiți mai toți; la mine la muncă, Mario îmi importă pozele scanate de pe filmele clasice… ziceți voi că nu-i un gentleman laughing …

iar aseară mă întrebam… cum ar fi să fii conceput într-un drum interplanetar big grin ? mhă, șm, nu? big grin

ceea ce mi-a dat cu virgulă e că.. nu cred că se lipește… știi ce vreau să zic laughing laughing

iar pe tema asta, am tras o chicoteală strașnică cu prietenul meu laughing

el, desigur, a dat-o în „sofisme” d-ălea de-ale lui… cum că născându-te în gravitație zero, când ajungi pe pământ.. nu știu ce. 

dude, nu vorbea nimeni de născut… doar ce?! stai 9 luni în spațiul interplanetar? de fapt… îți crește burta acolo? sau…

hm. thinking

 

ps: astăzi m-am simțit colorată și cu chef de messenger.. așa că l-am adus mai aproape de voi, într-un fel, zicând… tongue

a… și-am mâncat o grefăăă… hmmm.. soră cu aia din copacul plantat 😀

Anunțuri

Împarte gândurile tale

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s