colectarea

am stat la vatră (nu chiar) și-am colectat. a fost perioada în care am tot adunat informații (nu ce-aș fi preferat eu, desigur) și la propriu și la figurat.

am tot făcut drumuri. am început să merg mai des acasă. se face al treilea weekend consecutiv când am mers spre mare. foarte curios și neobișnuit pentru mine. bineînțeles că minunea nu dura prea mult, dar am rămas cu amintiri frumoase. păcat că în alte „inimi” ele nu-s așa apreciate. banul devorează omul, indiferen că îi sau nu-i.

printre altele am „zburat” la Baia Mare. am aflat că aveau aeroport când întorcea trenul la Cluj și-o lua spre ei. mă rog, am ajuns, am și plecat, prea repede după gustul meu, dar am stat lângă muzeul satului și am mai schimbat păreri cu oamenii în tren. am dat din nou, după atâta timp de o adolescentă, căci era încă naivă și copilă, frumoasă și gingașă la suflet, din Cluj, nouă studentă în anul trei (parcă), ce mi-a amintit de același pattern: stai la o „bere” cu cineva de-acolo, în 10 minute deja știi câteva lucruri serioase despre viața lor. a apucat-o făcutu’ pozelor prin dreptul Sinaei.. și o fo’ fain tare să regăsesc acel iz de Cluj în ea.

iar ieșind spre casă am aflat că scaunele de la Sir Trans sunt magnific de mici, iar trenul e un lux :)) depinde acum ce înțelege fiecare din afirmația mea.
și că vine așa de repede duminica… ooof…

dacă mă întreb de ce scriu, n-am ascuns motiv. sunt doar prea plină și încruntată că lucrurile din jurul meu o iau la fugă.

eu am rămas undeva uitându-mă la ele, fiindcă în ultima perioadă mă tot trezesc cu povești din partea oamenilor care afirmă că ceva schimbări radicale sunt pe cale să se petreacă în viața lor curând.

iar eu… m-am liniștit sau viața mea e mai puțin spectaculoasă încât să fiu dată pe spate, MOMENTAN.

da, e multă căldură, dar în sfârșit, e un serial așa de bun și poftă crescândă de romane din ev-mediu, cărți îmbâcsite de praf și luminile bibliotecilor, puternice, bâzâind vreun neon solitar și stricându-mi atenția dată titlurilor ce aparent nimeni nu le ridică din raft. și din toată țesătura mea, evident, nu puteau lipsi scaunele goale, verzi, de cele mai multe ori și balustradele șlefuite cu auriu. cunoscătorii știu care-i tabloul.

niciodată n-am învățat cum trebuia acolo, dar cu siguranță am devorat tot ce se întindea în fața ochilor mei (nu oameni – iată un loc în care nu mă uitam niciodată la oameni!).

cât despre altele… tot alte sunt și cele de mai sus, dar mai alte decât altele de mai sus… ar mai fi faptul că m-am trezit în o altă situație ciudată. o persoană întreabă, apoi nu-i mai pot răspunde în căsuță, fiindcă bănuiesc ceva de genul „spam” sau „block” a intervenit…?! chiar nu pricep abilitatea oamenilor de a nu înțelege regulile la care se supun acțiunile lor.
eu îmi înțeleg starea de fapt, cunosc motivele, cunosc acțiunile sau lipsa lor, ce au dus la situația de fapt și tocmai prin prisma privirii de acest tip, nu sunt agitată. alții îmi dau block pe motiv că .. ?!?!?! sunt agitați pentru mine? calmul meu te-a enervat?! chiar nu pricep, dar e încă o situație extrem de comică ce îmi înnoadă gândul :)))))))

și râd… fiindcă n-am cum să n-o fac.

ce? sunt acră? :)))))

colectam, colectez… am mai dat de momente emoționante, doar pe drumuri de cine nu-ți amintești.. dar apar, la fel se duc.

viața mea se rezumă la un câine, 2 pisici și ai mei. metaforic vorbind, relația nu e afectată. cert e că mi-e bine așa – o neînțeleasă, pe placul atâtor de puțini, dar cel mai important, pe placul meu.

și când simți că nu te mai ții de alte corzi, chiar capeți libertate și ți-e drag să te visezi în stare de ceea ce ți-ai dorit de atâta timp, dar simți că nu-i grabă, fiindcă nimeni nu te mai trage – nici înapoi, nici înainte. ești tu cu tine, tu cu cei care contează și care ți-au dovedit-o că există pentru tine și tu pentru ei.

e suficient 🙂 și eliberator fiindcă poți să faci ce vrei, când vrei, când te simți bine să-l faci și nimănui n-ai să-i demonstrezi reconstrucția Titanicului..

abia aștept să mă bălăcesc iar la mare… mai sunt doar atât, atât de puține zile 😀

poate că și asta ajută 🙂 … să faci ceea ce ai făcut dintotdeauna. chiar dacă ai renunțat fiindcă erai pierdut de tine cândva.

Anunțuri

Împarte gândurile tale

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s