crap

Suntem cu oameni tot mai „ciudat” – mult, după care nu dăm un semn, visăm la fantezii, ne dorim trecutul și îmbălsămăm viitorul într-o mireasmă puturoasă de mortăciune: dezamăgire speranță tristețe și „secătuicimea” unui deșert. Dar așteptăm miracolul! În tot peisajul ăsta toxicitatea ne iese prin nări: frici, dezamăgiri, iluzii, mreje ale imposibilului. Dacă era posibil, era deja aici!
Suntem mai rău ca un bețiv dansând. Măcar ăla știe ce-a băut. Mulți dintre noi nu mai reușim să alegem capetele firelor.
Vrem, acum, ca să credem că viața a avut un sens, vrem tare, ca pe o ultimă nebunie și suflare din oxigenul respirat. Să mai ardem.. Să ne mai ducem existența de viermi mai departe, încă puțin, poate calea ni se relevă.
N-ai voie să îți ceri scuze că exiști. Dar le simți până în măduva oaselor.

Anunțuri

Împarte gândurile tale

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s