De Anul Nou

Au început să bată clopotele.

Acest moment al anului, punctat mai specific, al sărbătorilor de iarnă pare-mi-se că-i cel mai fals. Încă o ocazie pentru românii darnici să își golească prostește buzunarele, să cumpere cât nu le încape în coș, să se pregătească cât mai bine posibil pentru așa-zisa trecere în noul an. Ba chiar sincer, nici nu văd sensul de ce l-aș scrie cu litere mari.

Gata, a reînceput foiala cu mașinile. Pe semne s-au terminat de gătit gagicile după 2 ore și oamenii fug dintr-o parte în altele, în mașini cu tobe sparte, că doar nu se poartă taxi Logan.

Dacă cumva vorbim de taxi Logan, musai să te lase mașina după colț, să nu te vadă prietenii sau gașca cu ce-ai venit, că nu mai ieși din gura lor tot anul, până la Revelionul următor!

Mi se pare o ocazie atât de bună și de prielnică pentru consumerismul fără rost și-a intrat atât de bine în sufletele tuturor încât pe repede înainte oamenii se grupează imediat, se leagă prietenii, deși tot anul v-ați mușcat de fund, se dau mâini și salutări din cele mai sincere cu „Frate-me-leu” doar, doar de-oi primi și tu vreun păhărel mai bun la petrecere, de-oi sta așa mai lângă ăla care debitează cele mai multe prostii, că doar de, nu contează unde ești, contează cu cine te afișezi, pe lângă cine te dai, cu cine umbli.

Că a doua zi sunteți morți pe voi și că nici nu vă amintiți numele sau pe cine ați tras de chiloți aseară, ce mai conteaaază?! Dai totul pe vina Revelionului și ai scăpat. Te uiți la ăla care iese din baie după ce a borât 3 ore azi noapte și încă vreo jumate în momentul surprinderii și te întrebi „Unde dreacu’ sunt?” sau „Ce p**a mea am făcut azi noapte?” sau „Unde sunt frate?”, o dai codită, te uiți într-o parte, ezitant, spre podea și nu știi cum să părăsești locul inculpării.

Ba mai gravă e că probabil deja ești live boss… Pă Facebook. E, gagica aia cu care ziceai că las-treacă-meargă, nu prea îți place de ea, dar dacă nu iese combinația care trebuie până de Revelion, i-o pui.. Te pomenești că ți-a dat și tag. Pfoa, ce te faci? Eh, lasă, că toată lumea știe că în Ianuarie sunt reducerile de sezon și se ieftinesc toate, iar relațiile înfiripate de Revelion sau de Crăciun, așea, ca să nu fii și tu singurel, intră la reducere și ele. Ba se dau și pe gratis.. pe apa sâmbetei. Că doar n-aveai pretenția c-ai întâlnit marea iubire pe Insta…

Trist e că puicuțele alimentează asta. Că bărbații se feminizează, iar femeile se prostesc.

Sau poate mă înșel eu aici.. cu noile generații vin și speranțe noi. Dacă ar fi să privim 2020..

Mă pufnește râsul.

Când îi vezi pe ăștia mai mari cum se adună gloată, cum se grăbesc să-și doboare pe 2019 recordul la partide în care țipă aia, iar el să se simte mascul feroce, ca să intre în noul an corespunzător, te gândești că ți-ai greșit cariera. Claar! În loc să îți vezi de treaba ta ca toată lumea, îți începi seara nițel pe ceva fin, un gin, un whisky bun, eventual un tequila cu viermele în el, de tu tot încerci să-l găsești prin sticlă da’ ce să vezi.. nu-i viermele (l-au scos mă ăia de la bar să-l mai folosească și-n altă sticlă), un Boney M, ceva ușurel introductiv, mai faci un ochi la vreuna, până când.. „Hai cu maneaua! Păi ce facem aici?! Ori suntem boss-i, ori nu mai suntem?! Dom’le ce mă iei cu de-ăstea? Nu vezi că nimeni nu s-a ridicat la dans până acum? Ce aperitive dom’le, bagă maneaua că e nepoata la lăutărească. Astăzi și Dumnezeu dansează!”

Bă dă-mă dreacu’.. Ne-am apucat și de filosofii.

Păi.. la câte combinații ai făcut, să zici săru’mâna că mai ai pleoapele oblice și că (încă) nu ești pe jos. Stai liniștit, fii-tu de mai sus de la tine doar a auzit povești. Și-acum e cool și tare, că doar are să-i arate lu’ tată-su ce mascul feroce în devenire, misogin din cale afară, cu un întreg mix de gânduri toxice neexplicate, fără vreun sens și logică practice/argumentate – e el.

Aaaaa și-am ajuns la radiografie pensionarilor. Mamă ce-mi place asta.

Le știți pe babele ălea cu ițari strâmți pe ele, dă piele, musai (!!) ? O da, le vezi cu niște paiete roșii, că doar ele și la chiloți poartă roșu în noaptea de Revelion (dragă, că așa m-a învățat bunica dragă, să alung blestemele lu’ Norica, aia de mi-e vecină și mereu zice că mi-am tras-o cu bărbatu-său) și se ridică ca niște feline (amețite) de la masă, pline de pasiuni neîmpărtășite (probabil ele nu beneficiau de maratoane de futai din parte tinerilor, când erau la vârsta ălora de mai sus) și se aruncă în dans, în horă, doar-doar de-o mușca vreun moș și și-ar arăta și ele acele dessous-uri cu miros de Coccolino, cu cea mai proaspătă aromă – întotdeauna ținute pe raftul bun de deasupra paltoanelor, lângă săpunul moștenire de la bunica și lângă punguța cu mir și evideent – naftalina.

Băi râdem noi, glumim (e de la vin, vă asigur – Busuioacă de Bohotin demidulce), dar nu părăsim incinta.

Știți ce văd în fiecare din generațiile de mai sus? Fugă.

Lor le trebuie un nou an, scris cu majuscule, să: ia legătura cu oamenii ce i-au cunoscut, să se distreze, să viseze, să își lărgească orizonturile de la atâtea ierburi, să își dea tag pe Facebook și share-location cu femeia ce le-a fost tot anul alături și i-a suportat sau bărbatul ce a suportat-o tot timpul anului, să iasă din gămălie și să creadă că acțiunile sale pot schimba ceva.. ho, ho, ho stai nițel că deja ai sărit macazul – come back to Earth, n-ai ajuns încă la aspecte așa mărețe, ești încă la chiloți. (Măcar îi are curați?! mă întreb.. Îi are, s-a dat și cu Channel ce dreacu’.. era la reduceri acum 2 zile, expiră luna viitoare, l-a găsit pe Elefant, mie-mi spui?!)

În fine, ideea poate continua și pentru 30-40, și pentru babe și moși. Un aspect de menționat în legătură cu cei din urmă: lor le trebuie un nou an să nu se mai îmbulzească în autobuze, de fiecare dată (!!) când tu vrei să cobori.

Gagicilor, ca să nu le zic altfel, mai băiețește așa, le trebuie întotdeauna, dar întotdeauna un an nou să înceapă (surpriză!!) acea cură de slăbire mult visată, acel abonament la World Class (nu i-a ieșit combinația în 2019, să-l prindă la fileu pe fraier și să-i facă abonament pe numele ei sau s-o treacă și pe ea ca invitată acolo, știi ce zic?! Mai insistă în 2020, dacă nu oricum găsește p-altu’ și îi dă papucii. Remarcați vă rog ordinea, da?! Mi-am scotocit în străpuțurile gândirii să-mi aduc aminte cum stă jmecheria, că de.. multe prostii auzite le și uit. Dar sunt unele, care parcă, îți rămân, iar tu rămâi mai prost ca ele după ce le-ai auzit.)

Da.. și aleg să n-o mai lungesc atât(a), cu descrieri și povești de vizionat pe diapozitive, ci să zic de fapt ce cred că ne lipsește noua, ca neam, că ne tot căcăm pe noi că vrem progres, dar noi ne-o ardem ca după comunism într-una. Noi n-am ieșit din starea aia de înfometeală, de sub visul faptul că nu aveam ce pune pe masă. Eu văd că aveați. Sunteți cu toții cam rotunzi, iar bărbații joacă barbut pe burți, când sunt băncile de șah ocupate-n Cișmigiu. Nu vă văd pe niciunul să fiți subțirei prea tare, iar dumneavoastră mândrelor, să-mi fiți cu iertare, dar bara de la mijlocul celor două uși de la autobuzele RATB (acum STB) au fost special scoase pentru voi. De pătrate ce sunteți nici pe-o parte dacă vă întorceați, nu vă încăpea posteriorul. Care-va să zică ați făcut fundulețul ăla sexy în ultimii 30 de ani?! Serios?! De la McDonald’s de Galați hă?

Cum începeam – Revelionul mi se pare un moment al anului bun numai de cheltuieli în plus, mâncat și băut peste măsură, mizerie pe stradă, posibilități nenumărate să-ți duci mașina la service dacă dă vreo idee în capul tău sau să te trezească vreun sfânt sau vreo regină că vrea căpșuni pe 1 Ianuarie și să alergi mort/moartă cum ești, după căpșuni (că doar o iubești, nu contestă nimeni, până pe 15 ianuarie așea… am scris mai sus) în toate hyper-marketurile (care-s deschise le știi pe de rost, că ai avut înainte gândul deștept, dacă mai apare ceva neprevăzut, vrea mama vreun bicarbonat să-i crească cât cuptorul al doilea cozonac sau poate mai iei tu un gin, să asezonezi grătarul ăla de la 2, știi ce zic? De unde că mai tragi o dușcă frumos..). Și mult prost gust.

E doar un moment pentru leneși și incoerenți de a-și da reset sau de a începe să țină cura aia de slăbire mult visată, să facă business-ul vieții lor, să se dea peste cap, poate-și fac curaj să iasă din relația aia care oricum scârțâie, doar cum să facă asta (mamă) înainte de Sărbători, ai înnebunit?? Și uite așa apar marile dezamăgiri. Așa se propagă acea gândire, lasă că merge și așa – bineînțeles că merge și așa, o să reușești și cu 2 kg în plus sau minus să-ți schimbi jobul dacă vrei, chiar și cu 20 în plus sau minus. O să reușești și în dragoste dacă n-ai reușit până acum.. și în business, și oriunde vrei tu.

Și-aici e cheia aia din fața ochilor voștri, căreia niciodată nu i-ați acordat focus: lucrurile se întâmplă pentru că voi le puneți în mișcare, nu pentru că vine Anul Nou. Dacă voi așteptați să treacă, cât mai fastuos un moment (nici nu pot să-i spun secundă) vă fraieriți pe voi înșivă!

Renunțați la a mai aștepta un nou an pentru a vă îndrepta către medic, către bancă, către investitori, către acele întruniri ce contează pentru voi. Aveți de-a face cu oameni de genul?! Scoateți-i din anonimat și pe ei, explicați-le că este important pentru voi un demers continuu, căci un proces de creștere e ceva ce curge, nu ceva ce are dâmburi și terase și mereu alte sărbători și piedici și numai întreruperi, puse parcă din ce în ce mai des. Un proces de creștere n-am spus nicicum că-i ușor, dar ce am spus e că voi depășiți orice. Iar eu una n-am văzut acțiune fără răspuns. Vă spun eu că oamenii rămân în urmă, procesează cam greu când le ceri ceva practic, foarte rapid. Fiindcă sunt impresionați că știi ce vrei și îți dau. Nu mai pun întrebări. Execută. Folosește-te de asta!

Prin procese mici de creștere, se văd în timp, rezultatele, schimbările, ălea de care voi înșivă vă plângeți că vă lipsesc să vă dea un imbold.

Băi, asumați-vă și fiți voi imboldul acela. Da, e greu, e aiurea să fii contra curentului, dar un lucru știu sigur, dacă te-a prins și te-a dus departe, uneori nu mai e cale de întoarcere. E ceea ce se întâmplă cu toți petrecăreții mecanici de care amintesc mai sus, ce nu-s puțini. Vei fi un paria, so what? Încearcă asta un an, puneți rezultatele pe foaie, gândește-te cum ar fi fost să fii „normal” ca toți ceilalți și îți spun că nu vei mai avea nevoie de o listă în viața ta. De ce? Simplu, fiindcă nu vei mai socoti lucrurile ca niște liniuțe de marcat, ci vei simți întreg procesul pe spinarea ta. Vei ști clar ce, și câte, și cum ai dus greutățile ce ți-au adus succesul în anul ce se încheie.

Totul va căpăta o continuitate, o coloană vertebrală ce se construiește, ca la o imprimantă 3D și tu vei vedea fiecare vertebră. Ba mai mult, coloana aceea se va construi în tine!

Se bate moneda pe relaxarea omului și pe burnout, dar eu am o idee… burnout pentru sine a încercat cineva? Să îți omori tot timpul tău liber cu cele mai de suflet lucruri? Să faci fix mereu acele lucruri care te duc în pragul disperării de sine, singurătății crâncene și a sentimentului de ne-apartenență la trib, dar prin care dobândești cea mai mare satisfacție și-un zâmbet cât casa??? Ai încercat pe bune asta? Te-ai mișcat cu curu’ din fața televizorului chiar să începi să schimbi micro-lumea ta? A ta pentru tine, a ta cu tine, a ta făcută și dictată de tine??!

Nu mi se pare nimic fastuos în Revelion. Călătoria continua. Nu se termină că se termină un an într-o numerotare calendaristică.

Înțeleg și ideea separării, tragerii unei linii, delimitării și așa mai departe, nevoi antice, motive rupestre, semnificația încheierii un ciclu etc. Dar decât să gândim în niște termeni atât de întinși și mari, nu mai bine gândim în cerculețe? Adică și un cerc dacă îl mărești la puterea n luate câte k, vei vedea catralioane de alte cerculețe (nu pixeli, ăia sunt pătrați), ci molecule, atomi etc. Așadar totul e alcătuit din milioane de unități mult mai mici. Și din pătrățele dacă lumea ta e pixelată. Nu contează forma – peste tot îi spune la fel – un plan mare iese din bucățele mai mici. Fă bucățelele ălea odată!!

Fă-le că atâta de flămânzi suntem atâția după schimbare, după însănătoșirea acestei Românii frumoase… Fă și tu partea ta, eu o fac pe a mea. Împreună putem evidenția o față mai aptă a universului prin care mergem zilnic. Mna… și ministra aia a pus EA mâna pe telefon și a început să sune EA la Casele de Pensii.. Despre asta vorbesc. Pune mâna și pe altceva decât ce-i umed.

Nu dezbat aici cum petrece fiecare, punctez idei despre ce îi mobilizează pe oameni să numească „petrecere” sau cum simt ei că sunt impulsionați, determinați să petreacă. Nu mă interesează cât și cum acționează fiecare și se destăinuie atunci când, după termenul de definire al fiecăruia, el sau ea simte că petrece. Mă interesează pierderea autenticității, relației cu sine și relației cu ceilalți. Nu-mi spune că atunci când ne bem și ficații suntem conectați la Cosmos și descoperim marile taine ale Uraniei reloaded.. Sau mai știi.. ?! Oricum eu sunt punctul negru de pe foaia albă de hârtie. Totuși, văd și știu că sunt și alții care probabil ies în relief.

articol pamflet dedicat lui Paul Ursu

Împarte gândurile tale

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s