eu și ciorile

Unde-s oamenii ăia care nu te fac să te întrebi dacă te suportă sau nu, care nu te fac să te îndoiești de tine, care nu te lasă niciodată cu privirea aruncată pe spatele lor în timp ce traversează trecerea de pietoni, gândindu-te dacă e real ce se întâmplă sau dacă e reală atitudinea lor? […]

în sinea mea

până la urmă, după câteva zeci de minute înșirate printre linkuri, recomandări și muzici descoperite (sufficient jazz 😀 ) am ajuns să apuc curajul de gât și să aștern mai jos câteva lucruri. dacă le-am scris, cu toată străduința mea să le găsesc, n-am dat de ele; așadar iertați-mi lipsa de legături între idei și […]

dragă viață

de data asta e vorba despre viața mea. îți mulțumesc viață că mi-ai dăruit oameni valoroși, că mi-ai arătat și învățat ce-i aia glumă, zâmbet, râs, ocheadă și chiar și lucruri mai puțin haioase, dar că m-ai învățat să le gestionez. prin oamenii pe care mi i-ai scos în cale! îți mulțumesc că mi-ai dat […]

nostalgia

mi-e dor de atâția oameni. să-mi mai povestească reușițe, pățanii, poveștile lor.. era un timp când auzeam atât de des confesiunile lor. era un timp când mă îmbătam în ceea ce auzeam. n-aveam nevoie de facebook, nu urmăream să dau like-uri și dădeam scroll-uri infinite în jos, căutând tot mai mult ceva „interesant”, „captivant”, care […]

abia aștept

mă tot uitam ca toată lumea pe facebook, imediat ce mi-a plecat proprietara. vedeam ce vedeam în fiecare zi, numai că informațiile s-au așezat diferit azi. și știi ce mi-am dat seama? că de fapt, abia aștept să trăiesc, să treacă timpul și să tot fac asta în continuare. de ce? fiindcă vreau să le […]

băiatul care vroia să treacă strada

eram pe cealaltă parte de drum, când îl zăresc în scaun cu rotile, așteptând să treacă strada. mașinile goneau fără să aibă vreuna vreo intenție de a încetini. mai e nevoie să mai continui? îi zăresc fața resemnată „că așa e în România” și încerc să îi prind privirea. reușesc, îi mimez dacă vrea să-l ajut. […]