O zi obișnuită la birou, cândva petreceri, sticle de suc etc. A trecut de mult acel cândva, astfel că a venit timpul să facem curat după noi. O dată, de două ori, de 7 ori, spuse, spune și șefu’ că vorba aia, asta e treaba lui, să remarce și să atragă atenția.
După ce duc sticlele la braț, câte 7, le scriu pe grupul de comunicare că dacă nu îmi iau un mărțișor frumos ne supărăm.
„Mulțumim că ai salvat onoare echipei”… pe bune! De onoarea voastră îmi păsa mie.
Aparent lor le păsa de asta, fiindcă atunci când am chemat fostul sărbătorit să ofere ajutorul lui, dacă tot i-am arătat că sunt dispusă să facem echipă, s-a scuzat să îl vede tot etajul și că el nu duce sticlele la baie să le golim înainte să le aruncăm la coș. Dacă doar le aruncam la coș cu lichidul în ele, poate mai venea…
Și de-aia n-are ursu’ coadă…
trecător pe drumurile altora 