a venit timpul :)

momentul când trăiești prezent bucuriile din viața ta, ești recunoscător pentru fiecare mic lucru ce-l ai și te mulțumesc visele și pasiunile tale

un simplu caiet

m-am întâlnit recent cu un prieten ce spunea că era impresionat că m-am apucat să scriu articole despre un job, eu care în viața mea nu am făcut asta până acum, nu făceam asta and so on. da, așa e, ba mai mult mi-am explicat atitudinea asta de „wow” ce-o am toată ziua. așa ești […]

s-a umplut lumea

Ne permitem, luăm, cumpărăm, mergem, călătorim și totuși în unii dintre noi zace ca un copil cu intenții ascunse pe podea, un alt sentiment. Avem sufletele atât de grele, întunecate sau absente uneori, cât încep să cred ce mama mereu spune… Că lumea a uitat de Dumnezeu. Spuneti-i în felul vostru, dar ceva acolo probabil […]

crap

Suntem cu oameni tot mai „ciudat” – mult, după care nu dăm un semn, visăm la fantezii, ne dorim trecutul și îmbălsămăm viitorul într-o mireasmă puturoasă de mortăciune: dezamăgire speranță tristețe și „secătuicimea” unui deșert. Dar așteptăm miracolul! În tot peisajul ăsta toxicitatea ne iese prin nări: frici, dezamăgiri, iluzii, mreje ale imposibilului. Dacă era […]

plaja de septembrie

Plaja de septembrie.. Priceless!! Hrănit cu fericirea altora. Hrănit cu fantomele mele, cu fantonele altora, cu bârfele și nimicurile despre mii de alți oameni practic inexistenți pentru mine… Dar… Pentru plaja de septembrie merită orice. Sunt atâtea într-un singur cap. Și-mi doresc din ce în ce mai mult să fiu, să spun, să gândesc lucruri […]

a da (vb.)

mi-am dorit ca părinții mei să moară. le-am spus asta și-n față. probabil asta i-a rănit teribil. dar e bine că universul sau regulile lumii ăsteia nu sunt după cum vrea omul. e bine că lucrurile nu sunt controlate în asemenea măsură imediată de mintea noastră. adică am luat la cunoștință diferite opinii despre puterea de […]

povestea asta vă pare cunoscută

am obosit… am obosit alergând după bani, din care nu înțeleg nimic. iar așa va fi probabil cea mai mare parte din viață. scriu de la muncă. ciudat. probabil foamea pe care o simt de ceva vreme – de intimitate, de intimitatea scrisului, de a mă cotrobăi în sinea mea cu o stare de bine, […]